Pana in 2050 doua treimi din populatia globala va locui in orase, iar in cele mai multe dintre dintre aceste aglomerari va fi o penurie de spatiu, in conditiile in care optiunile de extindere vor fi limitate sau chiar inexistente. Singura sansa va fi constituita de dezvoltarea pe verticala, aceasta fiind, de fapt, principala cauza a constructiei unor cladiri monumentale cum ar fi, de pilda, Burj Khalifa din Dubai - o veritabila metropola. Trendul este clar si numai daca se analizeaza evolutia unei unitati urbane din China, provincia Shenzhen, care, in 1950, avea 3.000 de locuitori, iar pana in 2025 numarul acestora va depasi 12 milioane de persoane. Asezarile urbane de pe glob inregistreaza o crestere zilnica de 200.000 de locuitori, fiecare avand cerinte obiective sociale, de transport sau infrastructura. Toate acestea au generat o preocupare reala a mediului academic pentru a identifica solutii viabile, sustenabile si cu aplicabilitate pe termen lung. Provocarile sunt uriase si doar inovatiile vor avea capacitatea de a le face fata. Pe langa imobilul reprezentativ din Dunbai, alte cladiri, care se constituie in raspunsuri viabile la problemele curente, sunt: nou sediu central al Deloitte, din Amsterdam - considerat ca fiind cea mai sustenabila si conectata cladire de birouri din lume, spitalul universitar New Karolinska Solna, din Stockholm care are 12.000 de rezerve si 35 de blocuri operatorii, centrul social Kibaha District Courthouse, din Tanzania, unde zidaria din caramida este inlocuita de un sistem de turnare prin injectie, podul pietonal din Amsterdam realizat exclusiv prin tehnologia printarii tridimensionale etc. Ingineria din domeniul constructiilor si cele conexe va fi nevoita in viitorul imediat sa solutioneze foarte multe cerinte stringente, iar, in lipsa unui aport clar si suficient din partea departamentelor de cercetare-dezvoltare care functioneaza pe langa centrele universitare sau in cadrul diverselor corporatii, acest demers nu va putea fi dus la indeplinire.